E dimineata.. Privesc in gol. Oare cat e ceasul? Ma uit la telefon: 7:20! Iar isi bate joc de mine. Cobor din pat buimacita si inca ametita de somn sperand totusi sa nu iau nimic inainte. Deci nu pot sa cred ca sunt iar pe cale sa intarzii.
In 20 de minute eram gata de plecare. Cobor scarile in graba si merg spre scoala.. E destul de frig afara, dar nu prea imi pasa de asta.. Ori mi se pare ori se uita toata lumea ciudat la mine din cauza accesorului de la chiei. Un strumf foarte dragutz albastru . Are un zambet larg pe fata si bratele deschise . Si poate asta li se pare ciudat oamenilor mohorati, dar mie imi place.
Ajung la semafor.. traversez in viteza trecerea si ajung la liceu. Toata lumea merge foarte alene.. si din cate mi-am dat seama si eu tot asa.
Ajung la laborator. Am avut de facut niste masurari.. mie mi s-a parut a fi separat de pietricele.. dar oricum a fost ok.
Dupa ore m-am dus acasa, apoi am dat o tura si pana la magazin. Ori mi se pare mie ori toata lumea se uita la mine ca la martieni..Cand ajung sa iau paine aleg una din raft cu speranta ca nu o sa le daram pe restul. La 2 secunde aud un zgomot in spate.. deci tot am dat cateva pe jos. Noroc de un vanzator amabil care a spus ca le pune el la loc.
Ma bucur sa observ faptul ca in zilele mohorate de toamna cand totul pare sa iasa pe dos mai sunt si oameni normali care ii ajuta pe cei care par cazuti din cer. Adica eu:)
Cand ajung acasa imi fac un ceiut sa ma mai incalzesc putin.
Apoi deschid pc-ul sa ma uit la un film pe care l-am mai vazut, dar care mi-a lasat cateva ,, amintiri'' si chiar vreau sa dorm linistita la noapte.
Ma pun in pat si continui sa citesc cartea care m-a facut sa inteleg ca viata e frumoasa cu bune si cu rele. Cel putin eu si sora mea suntem foarte diferite de personajele cartii. Cel putin stiu ca nu suntem numai noi doua gemene , despre care toata lumea crede ca suntem la fel, dar atunci cand ajung sa ne cunoasca se contrazic singuri. Imi place faza asta!
Apoi simt cum usor, usor ma fura somnul. Inchid cartea. In secunda doi sunt trecuta pe pilot automat. Deci am adormit.
Simt cum gandurile o iau razna.... iar imaginatia mea isi face de cap:)
Imi aduc aminte un vers dintr-o melodie,, Spune-mi, dragul meu spune-mi..Spune-mi ca sunt cea mai frumoasa din lume si ca nu mai uitat..'' Aaaaaa..
Deschid ochii sperita .. A venit apocalipsa mai devreme? N-am apucat sa-mi fac bagajele si sa ma asigur ca nu am uitat nimic..
Da de unde... e copilul vecinei care nu vrea sa faca linistit si tipa ca o vuvuzela.
Ok... adorm din nou. Iar imi aduc aminte un vers dintr-o melodie,, Cand ma trzesc sorb din cafea.. N-are gust fara tine.. La radio.. Poc!''
Hey! nu asta era versul a mai trantit cineva usa.. Si iar m-am trezit.
Oare am nevoie de act scris semnat de martori specialisti si primar ca sa ma odihnesc ptin?
Las-o balta...
Ma uit pe geam.. S-a facut frig si s-a innorat. S-a mai dus o zi.
Pleoapele lenese imi acopera ochii.. dar nu inainte de a-mi pune dorinta ca ziua de maine sa fie mai buna decat cea de azi.
