Punct..

Nici nu stiu cum sa incep , pentru ca nici macar nu stiu cum s-a terminat! Stiu doar ca ai plecat.
Stii ca obisnuiam sa pierdem noaptea atunci cand ne intalneam, ne-am promis ca nimic nu v-a schimba niciodata dragostea.Mereu imi aduc aminte de primul nostru sarut..a venit din senin dar incarcat de dragoste. Aveam atatea vise impreuna..fiecare zi cu tine era un vis..
De cate ori puneam capul pe umarul tau, simteam o caldura sufleteasca , priveam stelele impreuna si visam! Si imi era de ajuns.
Strazile pustii le luam la pas, fara teama te tineam de mana si nu imi mai era frica de nimic, cerul era deasupra noastra, iar luna ne calauzea pasii..
A fost si rau , a fost si bine , dar langa tine totul era linistit, iar timpul zbura cand ne tineam in brate si ne promiteam ca o sa treaca toate.
Dar apoi intr-o zi ai venit si mi-ai spus ca visul se termina, ca trebuie sa se termine. De ce?! As fi dat orice ca sa pot afla.. dar nu e posibil.
Visul meu s-a stins cuminte si nu stiu cu ce am gresit, stiu doar ca dragostea s-a nascut in priviri, a trait pe buze si a murit in lacrimi amare!